Refugiații din orașul Revoluției. Teama din spatele măștilor

Fac foc în clădiri părăsite, stau pe câmp, în spatele unui supermarket de la marginea orașului ori în zona Gării de Nord Timișoara. Sunt înghețați, au sufletul plin de drame în urma războaielor din țările de unde au fugit și au mii de priviri ațintite spre ei, în fiecare zi, unele care exprimă teamă, altele ură, prea puține compasiune. Sunt sute de refugiați în Timișoara, care își fac veacul în orașul în care s-a murit pentru libertate, la Revoluție, acum 31 de ani. Sunt liberi, dar locuitorii orașului aflat în carantină din cauza pandemiei de Covid-19 au început să se teamă… chiar dacă ascund frica în spatele măștilor sanitare de protecție. Și refugiații se tem, la rândul lor… Vin din Siria, Irak și alte țări arabe care sunt zguduite de războaie și de nedreptăți. Nu vin de bine ce le e acolo. Se învârt în acest cerc al orașelor de graniță din România, Serbia și Ungaria, și sunt „pasați” de autorități între aceste teritorii. În Timișoara ajung din ce în ce mai mulți… Au bani doar de drum… au ca destinație Vestul Europei. Dar au nimerit în Timișoara… Zona Gării de Nord din Timișoara este plină de refugiați. Și-au găsit adăpost în clădirile părăsite din jur. Sunt informații, care deseori se adeveresc, că sunt cazați în hosteluri și pensiuni până vor fi preluați de călăuze pentru a fi duși în țările bogate ale Europei. Aproape zilnic, la frontieră, sunt descoperiți printre mărfurile tirurilor care intră în România. Timișoara este pentru unii capăt de drum sau un nou început. Poliția de Frontieră Timișoara a depistat anul trecut 4.125 de migranți care încercau să intre în România, de aproape patru ori mai mulți decât în 2019, arată raportul de evaluare al activității Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara pe 2020. Migranții sunt tineri, în majoritate bărbați. Sunt înregistrați de statul român. Câmpul din spatele unui supermarket din Nordul orașului este locul unde-și fac veacul, în ultimele zile, când soarele a început să strălucrească mai tare. Mulți oamen nu-i privesc cu ochi buni. Văd cum zi de zi orașul se umple de migranți, iar unele zone sunt deja „capturate”. Sunt reprezentanți ai câtorva asociații care le oferă mâncare și haine în nopțile reci. Refugiații sunt văzuți zi de zi pe câmpul din spatele supermarketului din Nordul Timișoarei, la Gara de Nord, Parcul Central, la fosta bază sportivă Uszoda și alte locuri. Încep să facă parte, din ce în ce mai mult, din peisajul Timișoarei. Ambele tabere, și cea a migranților, și cea a locuitorilor Timișoarei, se privesc cu teamă. Există tensiune în orașul Revoluției, iar problema nu este tranșată de autorități, într-un sens sau altul, ci devine, pe zi ce trece, un subiect tabu, de parcă cei care ar trebui sclarifice această chestiune ar avea ochelari de cal… Timișoara este cosmopolită, multicultarlă, multietnică, așa că integrarea migranților în comunitate, chiar și până când își continuă drumul, ar trebui să se facă de structuri abilitate, în locuințe decente, nu ținuți la colț de stradă sau pe câmp, unde inspiră și le este transmisă teamă, nici puși pe tren cu un bilet spre „nicăieri”…

Fotoreporter : DANI AMARIEI